Cum mi-am găsit vocea într-o lume care mă întreba de ce „mă uit” dacă nu văd

„De ce spui că te uiți, dacă tu nu vezi?”Întrebarea asta m-a urmărit ani de zile.Spusă de colegi. De adulți. De oameni curioși. De oameni răniți.Uneori în glumă. Alteori cu mirare.Dar mereu... cu ceva care tăia în mine.

La început, m-am blocat.Am început să-mi aleg cuvintele.Să-mi țin vocea în mine.Să mă întreb dacă am voie să spun ce simt —dacă nu „văd” lucrurile ca ceilalți.

Dar cu timpul am învățat ceva:Vocea mea nu vine din ochi.Vine din inimă.Vine din felul în care simt lucrurile, din tăceri, din detalii, din spațiul dintre cuvinte.Vocea mea s-a format din întrebările incomode,din pauzele de tăcere,din toate momentele în care m-am simțit „în plus” într-o lume grăbită.

Și exact despre asta este acest articol.Despre cum mi-am găsit vocea.Într-o lume care n-a știut mereu cum să mă asculte.Dar în care, încet-încet... am început să mă aud eu.

Cine ar putea avea nevoie de acest articol?

• Dacă ești femeie și te-ai simțit vreodată diferită — pentru că ai o dizabilitate, pentru că nu te potrivești în tipare, pentru că alții „nu știu ce să facă cu tine” — acest articol este pentru tine.

• Dar și dacă ești o persoană curioasă, care vrea să înțeleagă mai bine lumea celor care simt altfel — acest articol îți poate deschide o fereastră spre ceva profund.

• 
  

De ce e important acest subiect?

Oamenii fac adesea o confuzie între a vedea cu ochii exteriori și a percepe cu ochii interiori.Pentru unii, este de neînțeles cum cineva care nu are vedere poate spune:„Am văzut postarea ta.”„M-am uitat la film.”„Urmăresc un curs.”

Dar pentru mine — și pentru mulți alți nevăzători — aceste expresii nu sunt greșeli.Sunt forma noastră naturală de a fi în lume.Folosim cuvintele care ne leagă de ceilalți.Dar le umplem cu un sens mai profund.

„A vedea” nu înseamnă doar imagine.Înseamnă prezență. Conectare. Simțire.Și când am înțeles asta... mi-am dat voie să vorbesc din nou.

Soluția nu e să te schimbi. Soluția e să te accepți.

Nu e nevoie să fugi din realitate.Nu e nevoie să devii altcineva.Nu e nevoie să fii perfectă.

• E nevoie să te accepți așa cum ești.

• Să lași simțurile tale să se exprime.

• Să știi că „a vedea” și „a urmări” pot însemna ceva mult mai profund pentru tine — și e OK.

• 
  

6 pași prin care mi-am găsit vocea (prin Vita Senses Therapy)

Pasul 1: Am început să ascult ce simte corpul meu, nu ce așteaptă lumea de la mineÎn loc să mă forțez să par „ok”, am învățat să respir adânc și să mă întreb:„Unde simt tensiune azi?”„Ce parte din mine are nevoie de blândețe?”Uneori, doar să pun mâna pe piept și să spun „sunt aici cu mine” a fost un început de vindecare.

Pasul 2: Am gătit nu ca să hrănesc pe alții, ci ca să mă reconectez cu mineAm simțit făina printre degete.Am mirosit scorțișoara și am lăsat aroma să-mi aducă amintiri.Gătitul a devenit pentru mine un spațiu de prezență, de liniște, de reconectare.

Pasul 3: Am ascultat muzică care mă înmoaie, nu mă motivează forțatMelodii lente la pian.Sunete din natură.Le ascult cu ochii închiși și mă las să simt.Fără să fug. Fără să mă critic. Doar să fiu.

Pasul 4: Am scris ce n-am putut spune cu voce tareScrisori către mine.Mesaje pentru copilul meu interior.Fraze simple:„Îmi pare rău că te-am ignorat.”„Te văd acum.”Scrisul mi-a dat voce atunci când cuvintele nu puteau ieși.

Pasul 5: Am recunoscut emoțiile prin gesturi miciDesenam linii. Alegeam o culoare care descria starea mea.Îmi puneam o eșarfă moale pe umeri și îmi spuneam:„Merit să-mi fie bine.”

Pasul 6: Mi-am creat un spațiu sigur în mineAm renunțat să aștept validare.Mi-am spus:„Aici, în mine, este loc. Este răbdare. Este iubire.”Și atunci, vocea mea a ieșit la lumină. Încet, dar sigur.

Un exemplu real: când cineva mi-a văzut vocea

Eram la un curs de NLP.La pauza de masă, vorbeam cu colegii despre un email primit de la organizatori.Am zis firesc:„Da, am văzut și eu acel mesaj.”Mă așteptam la întrebarea clasică:„Cum l-ai văzut dacă nu vezi?”

Dar colegul meu mi-a zâmbit și a spus altceva:„Ce frumos spui. Se vede că ești o persoană vizuală — într-un mod mai profund.”

Atât.Fără explicații.Fără judecată.

• M-am simțit văzută, fără ca cineva să mă întrebe „cum”.

• M-am simțit acceptată, fără să simt că trebuie să „demonstrez” ceva.

• M-am simțit parte din lume.

  
  

Mesajul meu final pentru tine

Nu trebuie să fugi din realitate.Poți simți lumea în felul tău.Poți folosi cuvintele care te definesc.Poți vedea altfel.

Abordarea mea, Vita Senses Therapy, se bazează pe valori și acceptare.Este despre a simți profund.Despre a-ți onora simțurile.Despre a-ți auzi propria voce — chiar dacă lumea n-a știut mereu să o asculte.

Nu e nevoie să fii perfectă.Este suficient să fii tu.

Te-a atins acest articol?

• Dacă ți-a plăcut, te invit cu drag să îl distribui mai departe. Poate va ajunge exact la cine are nevoie de el.

• Și mi-ar plăcea să îmi scrii în comentarii sau într-un mesaj:Tu când ai simțit că vocea ta a fost ascultată cu adevărat?

  -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

  Declarație privind drepturile de autor & utilizarea articolelor

  Toate articolele de pe acest blog sunt scrise integral de către Psiholog Hajar Owrang, fără preluarea sau copierea unor surse externe.

  Studenții, psihologii sau specialiștii în domeniul sănătății mintale pot folosi aceste articole ca surse pentru lucrări academice (licență, disertație, doctorat), articole științifice sau materiale educaționale, doar cu respectarea următoarelor condiții:

   Să fie menționat clar autorul: Psiholog Hajar Owrang

   Să fie indicată sursa completă: preluat de pe www.pureinsightstherapy.com

   În cazul în care aceste condiții nu sunt respectate și conținutul este copiat integral sau parțial fără atribuire, se consideră plagiat și va fi tratat ca atare din punct de vedere juridic.